Fenomenul „Apartamentul 64”

Apartamentul 64 e atât de iubit de toată lumea, încât ne este imposibil să mai facem faţă cererilor. La noi sună tot timpul interfonul. De cele mai multe ori e vecina de la 63 care urlă la noi să nu mai trântim uşa liftului. Atitudine extra mega tare, având în vedere că e ora 12 noaptea şi noi suntem toţi în bucătărie. Poftită frumos la o discuţie se pierde şi închide repede nenorocitul ăla de interfon, dar nu înainte să ne ameninţe „am să sun la poliţie. Si pe proprietar”. Mda…let’s picture this „alo, secţia 2 de poliţie? Maică, unde aş putea să fac şi eu o plângere? Aaaa, îmi daţi departamentul Plângeri. Da, aştept. Alo? Departamentul plângeri? Da, domnule. Vreau să vă zic că vecinii mei de la 64 trântesc uşa la lift şi nu mă mai pot concentra când învârt în zacuscă. POFTIM? Cine e dom’le nebun aici? Alo…alo…alo”. Probabil că asta a îmbărbătat-o, aşa că m-am trezit cu ea la uşă. Cine este ea? Naiba ştie. E vecina de la 63 şi discuţia cu ea a fost ceva de genu:

„-Bună. Tu te-ai mutat aici?

-Da.

-Mă bucur să te cunosc. Poţi să nu mai trânteşti uşa la lift?

-Imi cer scuze. Aveam mâinile ocupate. Aveam 3 plase şi o saltea de dormit în mâini, am încercat să ţin uşa cu dinţii, dar mi s-a rupt un canin. of la naiba ce tragedie.

-Nu-i nimic. Da’ îţi permiţi să plăteşti chiria la apartamanent, tu singurică?

-….”

Wtf, credeam că vrea să nu mai trântesc uşa la lift şi nicidecum să îmi cunoască situaţia financiară. Promit solemn, tanti vecina să vă aduc în fiecare lună fluturaşu’ de salariu şi chitanţele pentru tot ce cumpar.

Si pentru că ar fi fost prea simplu aşa, mai este şi administratorul. Altă arătare, la fel de ciudată.

Prima întâlnire:

El: Auzi?

Eu(în mintea mea): Nu. Poţi să îmi desenezi? Sau măcar să dai din mâini mai mult?

El(continuând): Stai la Domnu’ B. în apartamentul 64?

Eu: Da

El: Aveţi cheile de la interfon în poştă. Să veniţi să mă căutaţi într-o zi”

Eu: 😐

A doua întâlnire:

El: Auzi? Stai la Domnu’ B în apartament, la 64?

Eu: Da

El: Nu aţi venit să mă căutaţi.

Eu: Dar nu ştiu unde vă găsesc.

El: Dom’şoara, aveţi toate informaţiile necesare pe avizier, cum intraţi în scară, pe stânga.

Eu: 😐 „

A treia întâlnire:

Cadrul ambiental: intră Radu în bucătărie cu o faţă care exprimă oarecum că nu înţelege despre ce e vorba. Pe hol 2 tipi de la Upc care schimbau cabluri, capsau alte cabluri, etc. Ora 10 seara. La solicitarea lui Radu mă duc la uşa. Evident administratorul. Nu mai are sens să redau conversaţia. Oricum prea lungă şi fără sens. Pe scurt, el vrea copii după buletinele noastre şi dat în scris unde suntem studenţi sau cu ce ne ocupăm, un număr de telefon mobil şi nu mai ştiu ce. Nu de alta, da’ vrea să ştie unde să cheme de acum înainte poliţia. Wtf? Pt ce să chemi poliţia? Pt că locuim aici?

A patra întâlnire:

Cadrul: prima dimineaţă din multe ultimele, în care m-am trezit bine dispusă. Aerul de afara şterge orice urmă de îndoială: e iarnă. Mă întâlnesc cu EL în faţa scării.

El: Dom’şoară, locuiţi la 64?

Eu: Da. Locuiesc la 64.

El: Nu aţi putut să scrieţi dom’le pe foile alea ce ocupaţie aveti?

Eu: Dar am scris în dreptul fiecăruia -student- şi unde a fost cazul, ocupaţia.

El: Păi şi nu aţi putut să îmi scrieţi şi UNDE sunteţi studenţi?

Mică paranteză. Domnu’ administrator, pentru ce pana mea aveţi nevoie de numele facultăţii mele?  Poate ar trebui să vă dau şi orarul. Poate vreţi să mă aşteptaţi când ies de la cursuri să mă conduceţi acasă. Domnule, nu vă faceţi probleme, vă rog, ne descurcăm aşa de bine cu drumul de facultate până acasă. Facem 5 minute.

Tot el: Si nu mi-aţi scris şi voi de la ce dată locuiţi aici?

Eu: Aveţi scris „ne-am mutat de la…”

El: Le aduc înapoi să mi le completaţi.

Eu: Dar ce lipseşte? Să ştim să nu vi le mai dăm incomplete.

El: …Nimic

Eu: … 😐

Fac pariu că în maxim 5 ore mă trezesc cu copiile după buletin în poştă.

Sunt curioasă care e urmatorul personaj din scara asta cu care va trebui să port o discuţie fără sens şi oarecum, fără să jignesc pe nimeni, schizofrenică.

Anunțuri

2 responses to “Fenomenul „Apartamentul 64”

  1. Eu stau la in apartamentul 67..:D Nu am lift,deci nici vecina care sa mi distruga zilele (si-asa putine) in care sunt bine dispusa…Administratorul,un idiot..:) pe care totusi…cine il baga in seama???din nefericire,sunt nevoita sa mi platesc cate ceva la parter…in scara A.,si Tanti de acolo,crede ma pe cuvant,e peste vecina,administratorul tau…si urmatorii administratori din urmatorii 5 ani:D (ex.stati,in apartamentul 67,nu?…nu v-am mai vazut de mult…nu ati mai fost la cumparaturi…ati fost plecata?bolnava?suparata?nu ati mai avut bani???ati avut ieri bluza aia verde..:) va vine bine desi mi se pare ca nu e suficient de lunga…eu mi-am luat o geanta noua.din franta.vorbesc acum de ea pt ca seamana cu cea pe care ati avut-o acum 2 saptamani cand veneati de la fostul loc de munca,(stiu ca vi l-ati schimbat in ultimele 73 de ore) cu o sticla de apa minerala in mana…cu dop roz!!:):D

  2. :)) Sunt unii oameni care nu prea au ce sa faca in timpul unei zile…stii batraneii aia pe care ii vezi la geam indiferent de ora la care treci pe acolo? ei bine, asa au fost si ei. au inceput sa urle la copiii de pe strada, after a fost paharul lipit de zid ca sa auda mai bine conversatiile, urmeaza privitul pe vizor la fiecare zgomot din scara(vecina mea) si privitul pe geam, ultima etapa(vecina ta). 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s