Pain(t)ball si 1 mai

1 mai. Se dezmorteste lumea, rupe rutina cotidiana si se indreapta spre mare, sau gaseste o cabana la munte, unde sa se odihneasca.

Noi, meaning my friends and I, ne-am intalnit cu o seara inainte, am facut planul de bataie si am ramas sa ne vedem a doua zi, la 10. Zis si facut. Atat doar ca trezitul de dimineata a reprezentat factorul care m-a impiedicat sa ajung inainte de ora 1. But it’s 1 o’clock and there I am. Mai asteptam sa vina Bobo, in rest suntem toti.

Cum suna putin Paintball? Aaa…minunat…Asta o sa facem. Se fac echipele: Vio, Luci si Dia sunt echipa portocalie, Ale, Cata si Paul echipa galbena. Mie imi revine sarcina de a le face poze. Alearga, se ascund dupa obstacole, se trage, din cand in cand mai iese unul din ei pentru ca a fost lovit, cineva nimereste masina lui Cata si o picteza intr-un roz frumos. Mai vin cateva bile spre mine, dar scap destul de ieftin. Au termina…se aduna echipamentele si dintr-o data…incepe fiecare sa urle. Unul mai tare decat celalalt, unul mai vanat decat celalalt. Facem socoteala. Ale, Vio, Luci si Cata scapa doar cu cateva vanatai. Paul se alege cu un cucui cat el si Dia…Dia devine fan „U” Cluj. Ca sa isi dovedesca devotamentul fata ei isi „tatueaza” pe spate un U mare si rosu. Facem topul ranilor si vanatailor, Dia castiga incontestabil. Pt mine Paintball devine Pain ball.

E deja ora 3 si apar si Bobo si Cezara. Bobo e responsabil cu focul, mai pune cate un bat, un carbune, apoi ne pregateste papica. Urmeaza multe glumite, discutii placute si timp petrecut impreuna. E 8, vantul bate mai tare decat pana atunci si incepe sa se faca frig. Ne adunam, adunam toate sticlele goale si pornim incet spre casutele noastre. Evident obositi si cu zambetul pe buze.