Disparitia presului

S-a intamplat ca ceea ce s-a intamplat sa ma intrige atat de tare, incat sa ma readuca la acest minunat blog pentru a-mi spune of-ul.  Asa ca iaca-ta-ma aici.

Era o seara ca oricare alta. Nimic spectaculos, nimic de remarcat macar. Aproape de ora de inchidere a micului non stop de la scara vecina, iar eu fara o picatura de apa in casa. Asa se face ca in 2 secunde ma hotarasc sa ma deplasez pentru some last minute shopping, pun repede pe mine un hanorac si o pereche de tenisi si pornesc in goana, rugandu-ma ca tanti sa nu fi pus deja lacatul pe usa magazinului. Si in secunda in care ies din casa se intampla nenorocirea. Pasesc si ceva nu e in ordine. Incerc sa imi dau seama daca nu cumva mi-am luat papuci diferiti, daca e din cauza lipsei unui bec functionabil pe palierul meu. Ma intorc pe toate partile sa vad ce nu e in ordine, cand intr-un final realizez ce s-a intamplat.  O fapta rea, un lucru teribil, de netrecut cu vederea…un furtisag. Presul de la intrarea in minunatul meu domiciliu lipseste!

Ce sa fac? Unde sa il caut? Sa sun la 911? Ma napadesc o mie de idei si nici una nu ma poate ajuta la deslusirea misterului. Respir adanc si incerc sa ma linistesc. Incep sa il caut…la etajul doi nimic, la etajul unu…nimic. As urca si la alte etaje, dar inchide tanti magazinul, as merge la magazin, dar poate ratez ultima sansa sa il gasesc undeva intr-un colt, aruncat de un om rau, fara nici un fel se sentiment fata de saracul pres, care a slujit atatea generatii de chiriasi. Ce este de facut? In ce directie sa o apuc? Ma chinuie si ma framanta astfel de rationamente, ma simt prinsa ca intr-o capcana. Ma hotarasc si pornesc in recunoastere…ma uit atenta, examinez fiecare centimentru al fiecarui palier, dar…nimic. Parca nici nu a existat vreodata. Incep sa elaborez conspiratii. Stabilesc cu o marja de eraore de 100% timpul disparitiei. S-a intamplat intre 13:32 si 20:55. L-am aranjat chiar eu astazi cu piciorul, pentru ca statea intr-o parte. Deci se poate sa lipseasca de mai bine de opt ore. O suspectez pe tanti de la curatenia imobilului, pe vecinul de langa, care de cand stau aici sparge in fiecare dimineata intre orele 8 si 10 cate un perete. Dar nu se dezminte niciodata. Fix doua ore, din nefericire cruciale somnului meu de frumusete. Suspectez vecinul de la etajul de mai jos, in fata usii caruia troneaza doua presuri, parca sfidandu-ma total „ei na, eu am doua, tu nici unul!!”. Raman pret de cateva secunde cu ochii atintiti asupra acestora. De ce are cineva nevoie de doua? Si de ce hotul, netrebnicul acestei fapte fara de lege nu a luat unul de acolo si l-a luat pe bietul meu, care servea cu atata credinta? Raman inmarmurita, socata si fara cuvinte. Am sa incep o ancheta. Am sa fiu mai buna decat Sherlock Holmes. Am sa urmaresc pe vizor orice miscare, indiferent daca e noapte sau zi, am sa intervievez vecinii, sa culeg amprente, sa descopar miselul si sa recuperez micul pres albastru. Cineva are sa plateasca! Cineva trebuie sa plateasca pentru aceasta nedreptate.

Orice informatie este acum pretioasa. Daca descoperi un pres mic, albastru, tocit pe margini si fara stapan, sau altul decat mine, anunta-ma indata. Voi rasplati informatiile pretioase care pot conduce la gasirea acestuia cu cate un pahar de vin..doua..trei…

Funny

Eu plangandu-ma si Paul incurajandu-ma 🙂

Happy b.day, Bobo!

Oh, well! Today we celebrate! Pentru ca e ziua lui Bobo 🙂 Bobo are rabdare cu mine. Si ma suporta pana in punctul in care incep sa ma matai. Mi-e frica sa il iau in brate pentru ca se enerveaza, dar cu toate astea a suportat eroic primele doua saptamani de convietuire, in care l-am imbratisat si l-am obligat sa danseze cu mine de doua sute de ori pe zi. E cea mai simpatica persoana cand se trezeste dimineata pentru ca are toata fata umflata si nu poate sa vorbeasca. Il doare capul cam la fel de des ca si pe mine, dar pe el il doare mai tare si se supara.

E simpatic foc si best roomie 🙂

LA MULTI ANI, BOBO! Chiar daca nu iti place sa ti se spuna 🙂

PR TEA, editia a II a

Oh well, editia a doua a PR TEA-ului urmeaza sa aiba loc. Cum, unde si la cat va las sa descoperiti singuri din afis. „De ce?” va lamuresc eu. Pentru ca ne place, prentru ca voi ati fost receptivi, pentru ca ni vrem sa mai vedem cel putin 100 de editii de acum inainte si mai ales pentru ca invitatii au ce sa ne invete si noi avem nevoie de cunostiintele lor. App de invitat, Calin Crainic va fii acolo cu noi si o sa ne spuna ce si cum si cat 🙂

 Nu uitati de inscriere, ca fara e bai! Si nu uitati ca noi va asteptam! 🙂

Busy day

Azi avem interviurile pentru recrutare…iei 🙂 O sa fie o zi cat se poate de aglomerata. Presimt ca o sa fac o gramada de silly stuff…sigur imi vars cafeaua pe mine. Cine stie? Poate fac si vreo doua tumbe prin sala din cauza vre-unui cablu :))

Nu am dormit deloc si desi am m-am gandit inca de ieri seara cu ce sa ma imbrac, tocmai m-am schimbat a treia oara. It’s gonna be interesting.

Future baby members here we come. Fingers crossed for all of you 🙂

Care e legătura între Hitler şi Dacia Sandero?

Aparent există una. Şi am descoperit-o în timp ce mă uitam la Apropo Tv (asta undeva între un film şi Trădaţi în dragoste). Şi că tot o venit vorba de trădaţii ăştia în dragoste…care e faza cu emisiunea asta? Adică există şi în alte ţări şi alte limbi, dar parcă tot nu e atât de falsă cum e la noi. Mă tot întreb dacă oamenii care apar în emisiune sunt plătiţi sau dacă chiar există asemenea…nu ştiu cum să le zic. Nu ştiu care variantă e mai tâmpită: să apari în emisiune că aşa ai vrut sau să accepţi să primeşti banii şi să te pretezi la asemenea scenarii.M-o luat cu ameţeli când a arătat din următoarea emisiune. Un fel de – ce faci nenorocitule? esti un şi un, dar te rog nu mă părăsi. Vai de mine!!! Săriţi oameni că mă părăseşte!!!-

Anyway, revenind la Hitler şi Dacia Sandero. Watch this, că e amuzant. Şi dacă suteţi atenţi mai găsiţi o grămadă de interpretări ale aceleaşi scene, pe veşnicul youtube, fără de care probabil ne-am plictisi.

City Quest România

Dacă nu ştiţi ce e City Quest România puteţi afla aici.

Acum că v-aţi informat, am să vă povestec cum a fost pentru noi, echipa Prime. Adică eu, Ale, Dia, Bobo şi Luci. Ne-am întâlnit la cinci jumătate, undeva în zona sensului giratoriu din Mărăşti şi am pornit spre Iuliu Small aka Iulius Mall, punctul de pornire. Am completat rapid formularele, devenind oficial echipa Prime, după care am avut timp berechet să ne bucurăm de promoţiile de iarnă de la Starbucks. La 7 fix am primit un mesaj de confirmare, primul quest şi am început să alergăm spre maşină. Mă întreb ce a gândit lumea din faţa mall-ului când 25 de indivizi au început să alerge.

Tema ediţiei -ediţie dedicată de altfel organizaţiilor- a fost Facultate de balet. Primul quest a fost atât de simplu, încât l-am rezolvat fără să ezităm, aşa că am pornit în rezolvarea celui de-al doilea task cu un avantaj de vreo 40 de minute.

În fiecare punct trebuia să ne aştepte câte unul dintre organizatori şi asta a dus la mai multe  întâmplări amuzante= am oprit un tip pe stradă, iar discuţia cu el a fost ceva de genul:

Noi: Eşti de la City Quest?

El: Poftim?

Noi: Mulţumim! La revedere!

Şi l-am lăsat pe săracul om fără să îi dăm nici o explicaţie. Am mai abordat un tip la un moment dat. Era în zona în care cătam noi. Stătea pe o bordură, lângă ceva bicleta, motocileta, skate nu mai ştiu ce. Nu era nici el the one, dar am râs pentru că nu am fost singurii care l-au întrebat.  La una din probe am primit o casetă, care urma să ne furnizeze indiciul cu care tebuia rezolvat questul. Maşina cu care eram nu avea şi casetofon, aşa că am oprit langă MC-ul din centru şi am rugat un taximetrist să ne lase să ascultăm mesajul. S-a uitat cam câş la noi nenea cu pricina, dar până la urmă părea chiar încântat că ne dă o mână de ajutor.  Atât de încântat că am ascultat de 3 ori mesajul de pe ea, iar ceilalţi taximetrişti se uitau la noi, blestemând cd playerele din dotare. Sau cel puţin asta îmi place să cred. Hahaha. Pe lângă asta, i-am terorizat pe Cezara, Cioben, Smara şi Alin cu telefoane. Au fost Google earth-ul nostru 🙂

A fost super fain. Am parcus în total peste 70 de km, am umblat prin aproape tot Clujul, ne-am pus minţiile la contribuţie şi ne-am distrat. Pe drum ne-am pierdut avantajul de timp, aşa că am luat locul 3. But it really was fun şi ne gândim serios să participăm şi la ediţii viitoare.