Aparent există una. Şi am descoperit-o în timp ce mă uitam la Apropo Tv (asta undeva între un film şi Trădaţi în dragoste). Şi că tot o venit vorba de trădaţii ăştia în dragoste…care e faza cu emisiunea asta? Adică există şi în alte ţări şi alte limbi, dar parcă tot nu e atât de falsă cum e la noi. Mă tot întreb dacă oamenii care apar în emisiune sunt plătiţi sau dacă chiar există asemenea…nu ştiu cum să le zic. Nu ştiu care variantă e mai tâmpită: să apari în emisiune că aşa ai vrut sau să accepţi să primeşti banii şi să te pretezi la asemenea scenarii.M-o luat cu ameţeli când a arătat din următoarea emisiune. Un fel de – ce faci nenorocitule? esti un şi un, dar te rog nu mă părăsi. Vai de mine!!! Săriţi oameni că mă părăseşte!!!-
Anyway, revenind la Hitler şi Dacia Sandero. Watch this, că e amuzant. Şi dacă suteţi atenţi mai găsiţi o grămadă de interpretări ale aceleaşi scene, pe veşnicul youtube, fără de care probabil ne-am plictisi.
Dacă nu ştiţi ce e City Quest România puteţi afla aici.
Acum că v-aţi informat, am să vă povestec cum a fost pentru noi, echipa Prime. Adică eu, Ale, Dia, Bobo şi Luci. Ne-am întâlnit la cinci jumătate, undeva în zona sensului giratoriu din Mărăşti şi am pornit spre Iuliu Small aka Iulius Mall, punctul de pornire. Am completat rapid formularele, devenind oficial echipa Prime, după care am avut timp berechet să ne bucurăm de promoţiile de iarnă de la Starbucks. La 7 fix am primit un mesaj de confirmare, primul quest şi am început să alergăm spre maşină. Mă întreb ce a gândit lumea din faţa mall-ului când 25 de indivizi au început să alerge.
Tema ediţiei -ediţie dedicată de altfel organizaţiilor- a fost Facultate de balet. Primul quest a fost atât de simplu, încât l-am rezolvat fără să ezităm, aşa că am pornit în rezolvarea celui de-al doilea task cu un avantaj de vreo 40 de minute.
În fiecare punct trebuia să ne aştepte câte unul dintre organizatori şi asta a dus la mai multe întâmplări amuzante= am oprit un tip pe stradă, iar discuţia cu el a fost ceva de genul:
Noi: Eşti de la City Quest?
El: Poftim?
Noi: Mulţumim! La revedere!
Şi l-am lăsat pe săracul om fără să îi dăm nici o explicaţie. Am mai abordat un tip la un moment dat. Era în zona în care cătam noi. Stătea pe o bordură, lângă ceva bicleta, motocileta, skate nu mai ştiu ce. Nu era nici el the one, dar am râs pentru că nu am fost singurii care l-au întrebat. La una din probe am primit o casetă, care urma să ne furnizeze indiciul cu care tebuia rezolvat questul. Maşina cu care eram nu avea şi casetofon, aşa că am oprit langă MC-ul din centru şi am rugat un taximetrist să ne lase să ascultăm mesajul. S-a uitat cam câş la noi nenea cu pricina, dar până la urmă părea chiar încântat că ne dă o mână de ajutor. Atât de încântat că am ascultat de 3 ori mesajul de pe ea, iar ceilalţi taximetrişti se uitau la noi, blestemând cd playerele din dotare. Sau cel puţin asta îmi place să cred. Hahaha. Pe lângă asta, i-am terorizat pe Cezara, Cioben, Smara şi Alin cu telefoane. Au fost Google earth-ul nostru
A fost super fain. Am parcus în total peste 70 de km, am umblat prin aproape tot Clujul, ne-am pus minţiile la contribuţie şi ne-am distrat. Pe drum ne-am pierdut avantajul de timp, aşa că am luat locul 3. But it really was fun şi ne gândim serios să participăm şi la ediţii viitoare.
Am promis că revin şi vă povestesc ce şi cum s-a întâmplat la prima ediţie a PR Tea-ului.
Am ajuns în Bulgakov cu două ore înainte să înceapă. După ce am rearanjat sala, am pregătit aparatura şi ne-am liniştit, Paul a adresat câteva cuvinte celor prezenţi. Apoi Darius a preluat frâiele şi a început prima ediţie a PR Tea-ului. Am vorbit de branding şi ce înseamnă un brand personal, am băut lapte şi am mâncat biscuiţi. Cei din public au pus întrebări la care li s-a răspuns prompt. Am povestit despre întâmplările regăsite pe jeg.ro, such as turul României pe bicicletă, turul Europei şi despre cum a ajuns Traian Băsescu să îl numească “puiuţ de comunist” pe invitatul nostru, câţi bani a primit de la Năstase pentru ca i-a făcut blogul adica nimic sau cum au reacţionat oamenii când a anunţat că se sinucide.
Per ansamblu, a fost frumos, a iesit bine. Am râs mult şi am avut la fel de multe emotii. Pentru mine a fost un succes şi o să fie de acum înainte ceva ce am să povestesc cu multa mândrie. Mă şi imaginez cu nepoţeii in jurul meu “Pe vremea mea…” ) Abia astept a doua ediţie
E din nou luni. This time a nice Monday. M-am trezit din cauza unei melodii vesele care se auzea din camera alăturată. Smara era atât de veselă, încât a molipsit tot apartamentul. Alin, la fel de somnoros ca în fiecare dimineaţă, iar Răducu cu zambetul pe buze.
Imi place atât de mult toamna In timp ce îmi beau cafeaua făcută de Ionuţ şi o aştept pe Ale să ni se alăture, îmi dau seama ce zi frumoasă e. It’s Monday again, but this time it’s a nice one.
LATER EDIT
Si ca ziua să fie pe deplin una frumoasă se aude de undeva dintr-o altă cameră Dilemma. Welcome back highschool memories
In cele din urmă, primul PR Tea a avut loc. Ne-am adunat cu toţii(câteva zeci bune de persoane) în Bulgakov, la ora stabilită şi am vorbit despre branding personal. A ieşit mai bine decât noi organizatorii ne aşteptam.
Promit să revin cu detalii, some pics and other stuff. Dar vroiam să vă zic că we did it!
Se aude cum că CFR va fii obilgat de normele europene să plătească, începând cu 3 decembrie despăgubiri pentru întârzâierea trenurilor. Cred că şi-au dat ăstia de sus seama că la noi mai mult aştepţi trenul decât călătoreşti cu el. Take my example. Luni, ca să ajung din urbea X în Cluj a trebuit să fac ţurţuri la nas timp de 80 de minute. Si dacă pe bilet scria că ajung la 16:20 în cluj…ei bine, am ajuns la 18 şi vreo câteva minute. Frumos, CFR!
Dar se pare că de acum înainte o să beneficiem de a refund în valoare de 25% din preţul biletului atunci când trenul întârzâie. Si pentru că o sa fie băieţi gigel, atunci când în loc de 7 ore o să facem 9 o să primim 50% din valoarea biletului. Deja îmi imaginez dosarul cu nşpe mii de anexe pe care trebuie sa îl prezinţi la ghiseu ca să primeşti şi aşa puţinii bănuţi înapoi.
Măcar intenţia contează, aşa cum contează la majoritatea lucrurilor făcute. Mă întreb ce ar face Japonia într-o astfel de situaţie, dacă dupa doar 3 minute de întârzâieri acumulate într-o perioadă de 1 an şi-au cerut scuze public.
Se întâmplă! O să fie în fiecare lună de acum înainte şi sunt cum nu se poate mai mândră! PR Tea o sa dea ocazia tuturor celor interesaţi de relaţiile publice să vorbească cu oameni importanţi din domeniu, în faţa unui ceai sau a unei cafele!
Chinglish e un fel de limbă pe care aparent doar cei din China o înteleg(şi o parte din locuitorii Japoniei). Câteva traduceri pentru turiştii lor. Probabil realizate de cineva cu muuulte cunoştiinţe de limba engleză, chiar un profesionist aş spune. Mă întreb…din atâta amar de oameni nu s-a găsit unul mai breaz să tragă un semnal de alarmă? Gata, nu mai bat câmpii… vă las să vă convingeţi
cine ştie când o să vi se facă poftă de un pui nepoliticos? E delicios şi e specific bucătăriei chineze.
dacă puiul nepoliticos nu este pe gustul vostru, mai sunt opţiuni. Nu ştiu de ce, dar prima variantă e mult mai convingătoare.
